Ghid de bună practică

1. Organizați setul de date

• Folosiți nume de variabile stabile și etichete clare.
• Definiți etichetele valorilor și codurile pentru răspunsuri lipsă, refuzuri sau situații neaplicabile.
• Păstrați identificatorii de caz unici și separați datele direct identificabile.
• Descrieți unitatea de observație, numărul de cazuri și orice filtrare aplicată.

2. Păstrați instrumentele și contextul

Arhivați chestionarul sau ghidul de interviu în forma folosită efectiv, inclusiv instrucțiunile, filtrele și ordinea întrebărilor. Pentru fiecare variabilă trebuie să poată fi găsită întrebarea ori sursa corespunzătoare.

• scopul studiului, universul și perioada de culegere;
• procedura de eșantionare, selecție și recrutare;
• modul de culegere și instrucțiunile operatorilor;
• rata de răspuns, abaterile de la plan și limitele cunoscute.

3. Explicați transformările

Documentați recodificările, curățarea, imputarea, ponderile și variabilele derivate. Includeți formulele sau codul utilizat atunci când este posibil; o variabilă calculată fără proveniență devine rapid imposibil de verificat.

4. Păstrați formate durabile

Depuneți fișierele originale, dar includeți și o reprezentare deschisă atunci când aceasta păstrează sensul datelor. Folosiți UTF-8 pentru text, evitați formatarea ca substitut pentru valori și includeți un fișier README care explică structura pachetului.

Nu suprascrieți în tăcere o versiune publicată. Notați modificările și păstrați legătura dintre versiuni.

5. Verificați drepturile și confidențialitatea

• Confirmați cine poate autoriza depunerea și reutilizarea.
• Îndepărtați identificatorii inutili și evaluați riscul de identificare indirectă.
• Separați fișierele publice de materialele care necesită acces controlat.
• Stabiliți o licență și condiții de citare adecvate.

Un pachet bun permite unei persoane care nu a participat la proiect să înțeleagă ce reprezintă fiecare fișier, variabilă și cod.